Pluralul pentru erete
ereți
ERÉTE, ereți, s. m. Nume dat unor păsări răpitoare de zi:
a) pasăre mare de culoare cenușie, cu pîntecele alburiu, cu ciocul scurt și încovoiat, care atacă păsările și unele mamifere mici
(Astur palumbarius); uliu, hîrău;
b) pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, avînd zborul asemănător cu al rîndunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rîndunele
(Falco subbuteo). Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU,
V. F. 64.
Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64.
Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin erete:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | erete | eretele | ereți | ereții |
---|
Dativ-Genitiv | erete | eretelui | ereți | ereților |
---|