Pluralul pentru exigenta
exigențe
EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent, însușirea de a cere mult de la alții și de la sine însuși; ceea ce pretinde cineva de la altul, cerință, pretenție.
Ca un semn al exigențelor mereu crescînde ale maselor iubitoare de muzică, a răsunat chemarea adresată compozitorilor de a crea cîntece cu un cît mai înalt nivel artistic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 349, 2/2.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin exigenta:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | exigență | exigența | exigențe | exigențele |
---|
Dativ-Genitiv | exigențe | exigenței | exigențe | exigențelor |
---|