Pluralul pentru faramita

fărâmițe

FĂRÎMÍȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin faramita:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	fărâmiță	fărâmița	fărâmițe	fărâmițele
Dativ-Genitiv	fărâmițe	fărâmiței	fărâmițe	fărâmițelor