FÎ́SĂ, fîse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare (înrudite cu ciocîrlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pîntecele albicios (Anthus). Fîsă de cîmp. Fîsă de pădure. Fîsă de munte.

FÁȘĂ, feși și feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pînză (sau de alte țesături) cu care se înfășoară copiii mici. Nani, nani, copilaș. Dragul mamei fecioraș! Că mama te-a legăna Și mama te-a căuta, Ca pe-o floare drăgălașă, Ca pe-un îngerel în fașă. ALECSANDRI, P. P. 381. ◊ Expr. Din fașă sau în fașă = din (sau în) pruncie, din (sau în) leagăn, din (sau în) vîrsta cea mai fragedă. Încă din fașă se arătase ca un copil bun. ▭ Încă cît erați in fașă, săraci de maic-ați rămas. CONACHI, P. 49. Abia ieșit din fașă = încă copil mic. 2. Fîșie lungă și îngustă de pînză foarte subțire (tifon) cu care se bandajează rănile.