FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil care se aprinde, dînd flacără într-o lumînare sau într-o lampă. Cu feștila mărită, lampa din perete sfîrîia neîntrerupt, luminînd încăperea de la un colț la altul. V. ROM. decembrie 1951, 168. A sfîrîit feștila [candelei] ca un suspin. G. M. ZAMFI­RESCU, SF. M. N. I 44. ♦ Lumînare. Citea pînă tîrziu, de-i asfințeau ochii lîngă feștila de seu. SADOVEANU, M. C. 75.