FETÍȘ, fetișuri și fetișe, s. n. (În credințele triburilor primitive) Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică supranaturală și capabil să dea ajutor celui care i se închină. ♦ F i g. Idee, principiu, concepție care constituie obiectul unei adorații oarbe și lipsite de discernămînt și care este invocat, împotriva oricărei rațiuni, ca autoritate indiscutabilă, trebuind să se bucure de o recunoaștere absolută. Știința tocmai de aceea se numește știință, pentru că ea nu recunoaște fetișe, nu se teme să ridice mîna împotriva a ceea ce și-a trăit traiul, împotriva a ceea ce este vechi, și își apleacă urechea cu luare-aminte la glasul experienței, la glasul practicii. STALIN, PROBL. LEN. 520.