FIERÁR, fierari, s. m. 1. Meșteșugar care se înde­letnicește cu prelucrarea oțelului; faur, făurar. Fieraru se pleacă, cuprinde ciocanul în tăcere... apoi scormonește în foc și scoate o bucată de fier. SADOVEANU, O. I 389. (Cu pronunțare regională) Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții. CREANGĂ, P. 22. 2. (Adesea determinat prin « betonist ») Muncitor spe­cialist în fasonarea și montarea armăturilor pentru betonul armat. O echipă de fierari betoniști a primit sarcina să construiască, în cel mai scurt timp, un pod. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.