fiere nu are formă de plural
fiere
FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă.
Una din funcțiunile ficatului este fabricarea bilei (fierea). ANATOMIA 104.
Cu oțet și fiere nu se face agurida miere. ◊
Expr. A vărsa fiere = a fi plin de ciudă, de venin.
A avea fiere în gură v. gură. ♦
Fig. Amărăciune, necazuri.
Plînsul ne-a fost fiere, destinul ne-a fost cîine. TULBURE,
V. R. 26.
El cupa de fiere golind, S-a dus în amurg șovăind. MACEDONSKI, O. I 197.
2. (Și în forma
bășica fierii) Vezicula biliară. ◊
Expr. A-i crăpa (sau
plesni) fierea de necaz = a se supăra tare; a se înfuria. – Pronunțat:
fie-. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin fiere:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | fiere | fierea | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | fieri | fierii | — | — |
---|