Pluralul pentru forcotire
forcotiri
forcotí pers. 3 sg. forcotéște, vb. IV (reg.) 1. (despre fierul încins aruncat în apă) a fâsâi, a sfârâi. 2. (depre arici) a forcăi.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin forcotire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | forcotire | forcotirea | forcotiri | forcotirile |
---|
Dativ-Genitiv | forcotiri | forcotirii | forcotiri | forcotirilor |
---|