forfota nu are formă de plural
forfotă
FÓRFOTĂ s. f. Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo pînă colo; forfoteală, foială.
V. agitație2.
O neîntreruptă forfotă, ca într-un mușuroi de furnici, agită oamenii din cuprinsul acestui spațiu. BOGZA, C. O. 275.
În zori, taica Triglea l-a dus pe Mițrea c-o căruță pînă la Dropii și l-a lepădat acolo în mijlocul forfotei de muncitori. SADOVEANU,
M. C. 47. ◊ (Adverbial, numai în
expr.)
A umbla forfota = a umbla grăbit (și adesea fără rost) de colo pînă colo, a forfoti (
1).
Unde umbli forfota de dimineață ? ARDELEANU, D. 242.
Lumea umbla forfota prin gară. D. ZAMFIRESCU, R. 78.
Personalul trenului umblă forfota, examinînd roatele tamponate cu toată presiunea. CARAGIALE, O. II 163. – Variantă:
fórfot (CAMILAR, TEM. 89)
s. n. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin forfota:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | forfotă | forfota | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | forfote | forfotei | — | — |
---|