FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnet. Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.