FRĂMÎ́NT s. n. (Rar) Frămîntare. Prin sate, femei ieșite la garduri ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Mîndrul albatros... Sfidează liber, viteaz, Frămîntul tăriei. TOMA, C. V. 351.