FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albe sau trandafirii, frumos mirositoare (Dictamnus albus). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără nici un rost, a fi haimana. Umblați numai așa, frunza frăsinelului. CREANGĂ, P. 188. Tot umblînd noi din școală în școală, mai mult, ia așa, « de frunza fră­sinelului » mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci. id. A. 124. Cel prost s-a dus spre apus și atîta a îmblat încolo și-ncoace de frunza frăsinelului, fără să-i pese de cineva, pînă ce-a cheltuit toți banii. MARIAN, O. II 316.