FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară. Se uită primprejur, și nici o frunzuliță măcar nu se mișca. ISPIRESCU, L. 370. Frunză verde frunzuliță, Am avut o mîndruliță Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99.