FUNIOÁRĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie; frînghiuță. Slujitorii cînilor au coborît de pe cămile copoii, călăuzindu-i spre desișuri și slobozindu-i din funioare. SADOVEANU, D. P. 82 – Pronunțat: -ni-oa-.