Pluralul pentru fur
furi
FUR, furi, s. m. (Învechit și arhaizant) Hoț; tîlhar.
Începu a cerceta penele împrăștiate, și după ele gîci urma furilor. SADOVEANU, P. S. 100.
Datinele țării sale dă morții pe furi. ISPIRESCU, L. 77.
Începuse a pune pe versuri laudele sale, arătînd... dreapta-i strășnicie împotriva prădătorilor ș-a furilor. ODOBESCU, S. A. 111.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin fur:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | fur | furul | furi | furii |
---|
Dativ-Genitiv | fur | furului | furi | furilor |
---|