GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. Gaură, cavitate, scobitură. (Atestat în forma găunoșătură) În trunchiul bătrînului copac, într-o găunoșătură, este portretul. CARAGIALE, N. F. 143. – Pronunțat: gă-u-. – Variantă: găunoșătură s. f.