Pluralul pentru giuruire

giuruiri

GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din giur (= jur).

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin giuruire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	giuruire	giuruirea	giuruiri	giuruirile
Dativ-Genitiv	giuruiri	giuruirii	giuruiri	giuruirilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Aleatoare: