Pluralul pentru giuruire
giuruiri
GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din
giur (=
jur).
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin giuruire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | giuruire | giuruirea | giuruiri | giuruirile |
---|
Dativ-Genitiv | giuruiri | giuruirii | giuruiri | giuruirilor |
---|