GLĂSCIÓR s. n. Diminutiv al lui glas (1). Da ! Da ! Maria, zise ea cu glăscior argintos. EMINESCU, N. 82. ◊ (Ironic) Zmeii țipară ce țipară, dară o dată cu focul li se stinse și lor glăsciorul. ISPIRESCU, L. 294.