Pluralul pentru gobelet
gobelete
GOBELÉT s.n. (Ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru gobelet:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | gobelet | gobeletul | gobelete | gobeletele |
---|
Dativ-Genitiv | gobelet | gobeletului | gobelete | gobeletelor |
---|
gobeleturi
vezi mai sus Declinarea substantivului neutru gobelet:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | gobelet | gobeletul | gobeleturi | gobeleturile |
---|
Dativ-Genitiv | gobelet | gobeletului | gobeleturi | gobeleturilor |
---|