heltúgă și -ĭúgă f., pl. ĭ (pol. dial. beltuga, amestecătură turbure [!], ca hîltîcîĭ din bîltîcîĭ. Bern. 1, 118). Est. Iron. Zoarcă, zemurcă, zeamă lungă (udătură) proastă. – Și hăltugă (Mold. sud, Munt. est), hultucă (Bz.), hîltugă (Suc.) și -ĭugă (Mold. Rev. I. Crg. 2, 218 și 3, 286). V. chichion, cĭorbă, tăvăragă, torocală.