holopatie nu are formă de plural
holopatie
HOLOPATÍE s. f. 1. stare patologică generală exteriorizată prin modificări locale. 2. teorie potrivit căreia orice tulburare sau boală este consecința unei stări patologice generale. (< fr. holopathie)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin holopatie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | holopatie | holopatia | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | holopatii | holopatiei | — | — |
---|