HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduita, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor. Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fară șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ◊ Hotărâre judecătorească = act al unei instanțe judecătorești dat în soluționarea unui litigiu. Hotărâre definitivă = hotărâre judecătorească împotriva căreia nu mai există căi ordinare de atac (apel sau recurs). 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.