incompletudine nu are formă de plural
incompletudine
INCOMPLETÚDINE s. f. (psih.) sentiment de insatisfacție, de neîmplinire, la unii psihastenici. (< fr. incomplétude)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin incompletudine:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | incompletudine | incompletudinea | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | incompletudini | incompletudinii | — | — |
---|