Pluralul pentru incovoietura
încovoieturi
ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoiată. –
Încovoia +
suf. –
tură. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin incovoietura:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | încovoietură | încovoietura | încovoieturi | încovoieturile |
|---|
| Dativ-Genitiv | încovoieturi | încovoieturii | încovoieturi | încovoieturilor |
|---|