Pluralul pentru incununare
încununări
ÎNCUNUNÁRE, încununări, s. f. Acțiunea de
a încununa și rezultatul ei;
fig. ducere la bun sfârșit; desăvârșire. –
V. încununa. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin incununare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | încununare | încununarea | încununări | încununările |
---|
Dativ-Genitiv | încununări | încununării | încununări | încununărilor |
---|