Pluralul pentru indreptatire

îndreptățiri

ÎNDREPTĂȚÍRE, îndreptățiri, s. f. Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – V. îndreptăți.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin indreptatire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	îndreptățire	îndreptățirea	îndreptățiri	îndreptățirile
Dativ-Genitiv	îndreptățiri	îndreptățirii	îndreptățiri	îndreptățirilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Aleatoare:

declinabilitate