Pluralul pentru indurligare
îndurligări
îndurligá, îndurlíg, vb. I 1. (reg.) a toarce (când gros, când subțire); a îndruga. 2. (reg.) a spune vorbe fără rost; a îndruga, a pălăvrăgi.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin indurligare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | îndurligare | îndurligarea | îndurligări | îndurligările |
---|
Dativ-Genitiv | îndurligări | îndurligării | îndurligări | îndurligărilor |
---|