Pluralul pentru infurcire
înfurciri
A SE ÎNFURC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. pop. 1) (despre drumuri, ape curgătoare) A se despărţi în două (ca o furcă); a se bifurca. 2) rar A se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. /în + furca
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin infurcire:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | înfurcire | înfurcirea | înfurciri | înfurcirile |
|---|
| Dativ-Genitiv | înfurciri | înfurcirii | înfurciri | înfurcirilor |
|---|