Pluralul pentru inteleptire
înțelepțiri
ÎNȚELEPȚÍ, înțelepțesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din
înțelept. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin inteleptire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | înțelepțire | înțelepțirea | înțelepțiri | înțelepțirile |
---|
Dativ-Genitiv | înțelepțiri | înțelepțirii | înțelepțiri | înțelepțirilor |
---|