Pluralul pentru intorsura
întorsuri
ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, s. f. (Rar)
1. Întorsătură
(1). 2. Fig. Mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură (
2). –
Întors2 +
suf. -ură. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin intorsura:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | întorsură | întorsura | întorsuri | întorsurile |
|---|
| Dativ-Genitiv | întorsuri | întorsurii | întorsuri | întorsurilor |
|---|