Pluralul pentru intrebuintare
întrebuințări
ÎNTREBUINȚÁRE, întrebuințări, s. f. Acțiunea de
a întrebuința și rezultatul ei; folosire. [
Pr.:
-bu-i-] –
V. întrebuința. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin intrebuintare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | întrebuințare | întrebuințarea | întrebuințări | întrebuințările |
---|
Dativ-Genitiv | întrebuințări | întrebuințării | întrebuințări | întrebuințărilor |
---|