Pluralul pentru invoiala
învoieli
ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord.
2. Târg, tocmeală;
p. ext. angajare. ◊
Învoială agricolă = tocmeală agricolă.
3. Permisie, îngăduire. –
Învoi +
suf. -eală. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin invoiala:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | învoială | învoiala | învoieli | învoielile |
---|
Dativ-Genitiv | învoieli | învoielii | învoieli | învoielilor |
---|