Pluralul pentru ipuire
ipuiri
ipuí, pers. 3 sg. ipuiéște, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieți, copili; a înfrăți.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin ipuire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ipuire | ipuirea | ipuiri | ipuirile |
---|
Dativ-Genitiv | ipuiri | ipuirii | ipuiri | ipuirilor |
---|