Pluralul pentru iures

iureșuri

IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăș, (înv.) iúruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru iures:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	iureș	iureșul	iureșuri	iureșurile
Dativ-Genitiv	iureș	iureșului	iureșuri	iureșurilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: