Pluralul pentru jaret
jarete
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din
fr. jarret. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru jaret:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | jaret | jaretul | jarete | jaretele |
---|
Dativ-Genitiv | jaret | jaretului | jarete | jaretelor |
---|
jareți
JARÉT s.m. Parte a picioarelor dinapoi ale unui patruped, situată între gambă și fluier; garet. [Pl. -ți. / < fr. jarret].
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin jaret:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | jaret | jaretul | jareți | jareții |
---|
Dativ-Genitiv | jaret | jaretului | jareți | jareților |
---|