Pluralul pentru laureare
laureări
LAUREÁ vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin laureare:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | laureare | laurearea | laureări | laureările |
|---|
| Dativ-Genitiv | laureări | laureării | laureări | laureărilor |
|---|