Pluralul pentru limbarita
limbarițe
LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede
(Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (
Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. –
Limbă +
suf. -ariță. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin limbarita:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | limbariță | limbarița | limbarițe | limbarițele |
---|
Dativ-Genitiv | limbarițe | limbariței | limbarițe | limbarițelor |
---|