Pluralul pentru magnificenta
magnificențe
MAGNIFICÉNȚĂ s. f. (
Livr.)
1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun.
2. (Urmat de un
adj. pos.) Termen de reverență.
Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din
fr. magnificence, it. magnificenza. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin magnificenta:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | magnificență | magnificența | magnificențe | magnificențele |
---|
Dativ-Genitiv | magnificențe | magnificenței | magnificențe | magnificențelor |
---|