Pluralul pentru maiestate
maiestăți
MAIESTÁTE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție.
2. Suveran, monarh. ♦ (Urmat de un
adj. pos.) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh.
Maiestatea Sa. Maiestățile Voastre. [
Var.:
majestáte s. f.] –
Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin maiestate:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | maiestate | maiestatea | maiestăți | maiestățile |
|---|
| Dativ-Genitiv | maiestăți | maiestății | maiestăți | maiestăților |
|---|
