Pluralul pentru mancare
mâncări
MÂNCÁRE, (
1)
mâncări, (
3)
mâncăruri s. f. 1. Acțiunea de
a mânca și rezultatul ei. ◊
Poftă de mâncare = apetit.
De mâncare sau
de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊
Loc. adj. De mâncare = comestibil.
2. (Abstract) Prânz; cină, masă.
3. (
Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊
Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic.
A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊
Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva.
A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦
Fig. (
Fam. și
depr.) Soi, fel. –
V. mânca. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin mancare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | mâncare | mâncarea | mâncări | mâncările |
---|
Dativ-Genitiv | mâncări | mâncării | mâncări | mâncărilor |
---|
mâncăruri
vezi mai sus Declinarea substantivului feminin mancare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | mâncare | mâncarea | mâncăruri | mâncărurile |
---|
Dativ-Genitiv | mâncări | mâncării | mâncăruri | mâncărurilor |
---|