marinimie nu are formă de plural
mărinimie
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (
Înv.) Bărbăție, curaj. –
Mare1 + inimă +
suf. -ie (după
lat. magnanimitas).
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin marinimie:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | mărinimie | mărinimia | — | — |
|---|
| Dativ-Genitiv | mărinimii | mărinimiei | — | — |
|---|