Pluralul pentru menzil

menzili

MENZÍL, menziluri, s. n., s. m. (Înv.) 1. S. n. Nume dat în Țările Române, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S. m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului masculin menzil:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	menzil	menzilul	menzili	menzilii
Dativ-Genitiv	menzil	menzilului	menzili	menzililor

menziluri

vezi mai sus

Declinarea substantivului neutru menzil:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	menzil	menzilul	menziluri	menzilurile
Dativ-Genitiv	menzil	menzilului	menziluri	menzilurilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare:

paleoarheologie