Pluralul pentru menzil
menzili
MENZÍL, menziluri, s. n.,
s. m. (
Înv.)
1. S. n. Nume dat în Țările Române, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac.
2. S. m. Curier, ștafetă. – Din
tc. menzil. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin menzil:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | menzil | menzilul | menzili | menzilii |
---|
Dativ-Genitiv | menzil | menzilului | menzili | menzililor |
---|
menziluri
vezi mai sus Declinarea substantivului neutru menzil:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | menzil | menzilul | menziluri | menzilurile |
---|
Dativ-Genitiv | menzil | menzilului | menziluri | menzilurilor |
---|