mihmandár m. (turc. [d. pers.] mihmandar, găzduitor, d. mihman, oaspete, și dar, purtător, păzitor). Vechĭ. Ofițer turcesc care-l escorta pe domn cînd pleca din Constantinopole spre țările româneștĭ. Boĭer mare care purta grijă de călătoria nouluĭ domn pin [!] țară. Comisar oficial. Conducător în general. – Și mehmendar, meĭmendar și maĭmandár.