Pluralul pentru minimaxima
minimaxime
MINIMÁXIMĂ s.f. (Mat.) Minim între valorile maxime ale unei funcții. [Var. minimomaximă s.f. / cf. it. minimassimo].
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin minimaxima:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | minimaximă | minimaxima | minimaxime | minimaximele |
|---|
| Dativ-Genitiv | minimaxime | minimaximei | minimaxime | minimaximelor |
|---|