MINÚT, -Ă, (
1)
minute, (
2)
minuturi, s. n.,
s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu șaizeci de secunde. ♦
P. gener. Interval scurt de timp. ◊
Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊
Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat.
Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva.
2. (
Concr.; la
pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc, la comanda consumatorului.
3. (
Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad.
II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv.
2. (
Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție.
3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. – Din
fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.