Pluralul pentru miruta

miruțe

MIRÚȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu¹.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin miruta:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	miruță	miruța	miruțe	miruțele
Dativ-Genitiv	miruțe	miruței	miruțe	miruțelor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: