Pluralul pentru monocord
monocorduri
MONOCÓRD, -Ă, monocorzi, -de, adj., (
2)
monocorduri, s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton. ♦
Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv.
2. S. n. Străvechi instrument muzical cu o singură coardă. [
Pl. și: (
2)
monocorde] – Din
fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru monocord:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | monocord | monocordul | monocorduri | monocordurile |
|---|
| Dativ-Genitiv | monocord | monocordului | monocorduri | monocordurilor |
|---|
