Pluralul pentru monomer
monomeri
MONOMÉR, monomeri, s. m. Substanță chimică simplă, de obicei organică, cu masă moleculară mică și cu caracter nesaturat, care intră în constituția unui polimer. – Din
fr. monomère. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin monomer:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | monomer | monomerul | monomeri | monomerii |
|---|
| Dativ-Genitiv | monomer | monomerului | monomeri | monomerilor |
|---|