Pluralul pentru morocanire
morocăniri
A MOROCĂN//Í ~ésc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reproşând şi cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a bârâi. /cf. ung. morog
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin morocanire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | morocănire | morocănirea | morocăniri | morocănirile |
---|
Dativ-Genitiv | morocăniri | morocănirii | morocăniri | morocănirilor |
---|