Pluralul pentru morocanire

morocăniri

A MOROCĂN//Í ~ésc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reproşând şi cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a bârâi. /cf. ung. morog

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin morocanire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	morocănire	morocănirea	morocăniri	morocănirile
Dativ-Genitiv	morocăniri	morocănirii	morocăniri	morocănirilor